Dintre proprietățile confiscate de regimul comunist, aceasta este singura pe care am reușit să o recuperăm (prin cumpărare) la începutul anilor ’90. Situată la umbra pădurilor de brazi, casa găzduiește diverse activități: reculegeri spirituale, tabere, formări, programe comunitare. Șederea repetată a călugărului piarist și poetului Sík Sándor (între 1941 și 1944) este comemorată printr-o placă memorială amplasată pe peretele vilei.

Atmosfera locului este evocată în poezia Izvor de apă minerală de Sándor Sík:

Izvor de apă minerală șoptește la picioarele mele,
Vântul de miazăzi leagănă crengile brazilor.
În jurul meu, munții înalți ai Ciucului
Îmi înfățișează chipul lui Dumnezeu.
Doamne, Dumnezeul meu, pentru atâta frumusețe,
De unde să iau un cuvânt vrednic de mulțumire?

Dincolo răcnesc tunurile,
Oameni însetați de pâine și de flori
Se zvârcolesc în suferință.
Chipul lui Dumnezeu este nimicit!
Pentru viața mea, pentru ceea ce încă mai este întreg,
De unde să iau un cântec de binecuvântare?

Freamătă, fire de iarbă,
Nu vă gândiți la moarte,
Curgeți, izvoare binecuvântate!
Vă rog, flori ale câmpului,
Ați putea ierta oamenii:
Nu știu ce fac!

(iulie 1941)