Comunitatea noastră a fost fondată de Slachta Margit (1884–1974) la 12 mai 1923, la Budapesta. Scopul Societății este de a trăi idealul monastic străvechi în condiții moderne, formând și trimițând persoane consacrate și calificate în diferite domenii ale vieții: social, cultural, civic și în orice loc unde putem contribui la evanghelizare, la bunăstarea copiilor, a femeilor și a familiilor și la influențarea mentalității publice.

Societatea este, din 1998, o comunitate de drept pontifical, iar membrii săi aspiră la o viață evanghelică radicală. Surorile doresc să fie instrumente ale iubirii, dreptății și păcii, purtătoare de speranță și angajate în slujirea celor săraci și oprimați.

În prezent, suntem organizate în patru provincii și activăm în cinci țări: Ungaria, Slovacia, România și Cuba. Din familia spirituală a Surorilor Sociale face parte și federația, cu surori prezente în California SUA, Canada, Mexic, Taiwan și Filipine. Mai multe detalii se pot găsi pe site-ul http://sssinternational.org/. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, comunitatea, în special surorile din provincia din Ungaria, a oferit adăpost și protecție celor persecutați, salvând viața a sute de evrei. Martira acestui apostolat este Sora Salkaházi Sára (1899–1944), beatificată de cardinalul Erdő Péter la 17 septembrie 2006, la Budapesta. Mai multe detalii se pot găsi pe http://www.salkahazisara.com.

Provincia din România

Provincia din România a fost organizată simultan cu fondarea de la Budapesta, sub conducerea Surei Ikrich Erzsébet Auguszta (1889–1973). Încă de la început, surorile au fost active în domeniile vieții ecleziale și sociale unde era nevoie de angajamentul și competența lor.
În Transilvania, ele au fost implicate în numeroase inițiative, printre care:

• La Cluj, au contribuit la activitatea și conducerea Uniunii Catolice a Femeilor din Transilvania;
• În mediul rural, au organizat cursuri de gospodărie, economie și croitorie pentru tinerele fete, în cadrul unor școli populare;
• În întreaga țară, au sprijinit sau condus diverse instituții, precum maternități, centre pentru mame, grădinițe, orfelinate, cămine universitare, locuințe pentru muncitoare și servitoare, aziluri de bătrâni;
• Au administrat pentru o vreme Hotelul Central din Cluj, proprietate a Episcopiei din Transilvania, inclusiv restaurantul acestuia;
• Au inițiat celebra Zi a Celor O Mie de Fete Secuience, eveniment păstrat până în zilele noastre la Șumuleu Ciuc.

După desființarea ordinelor religioase în 1948, mai multe surori au avut un rol esențial în menținerea legăturii secrete dintre episcopie și Vatican, prin activități de curierat și mediere. Din acest motiv, 15 surori au fost condamnate la pedepse între 2 și 10 ani de închisoare.

La începutul regimului comunist, episcopul Márton Áron le-a încredințat surorilor administrarea gospodăriei episcopale, o slujire pe care au continuat-o până la moartea acestuia.

Chiar și în perioada de ilegalitate, comunitatea nu a fost întreruptă: între 1948 și 1990, în ciuda riscului de închisoare, 12 noi membre s-au alăturat.

După 1990, provincia a început reconstrucția organizațională și redefinirea carismei, în lumina schimbărilor sociale și teologice. De-a lungul timpului, istoria acestei provincii a fost documentată prin cărți, articole și studii.